Offcanvas Section

When your site's screen has not enough space you can use our Off-Canvas Section. You can also add the hidden-phone module class suffix to your modules so they do not appear in the Offcanvas Section when the site is loaded on a mobile device.
  • Bine ati venit pe blogul LucaDent!

 

Incepeti calatoria alaturi de noi cu ceva dulce! La LucaDent noi apreciem dulciurile, dar si sanatatea orala. Credem ca sfaturile si atentia specialistului nostru va poate ajuta sa va bucurati de aceste mici placeri ale vietii. LucaDent ofera o gama variata de servicii pentru a preveni si trata micile neplaceri ce pot afecta starea dumneavoastra de bine.

Read More

La copii, dinţii temporari se pierd datorită forţei şi presiunii depuse de unităţile permanente, regăsite subiacent de cele temporare.

Ordinea erupţiei este influenţată de prezenţa mugurilor dentari permanenţi.

Aceasta se desfăşoară în concordanţă cu vârsta.

Uneori, erupţia poate fi accelerată sau întârziată, abătându-se de la limitele fiziologice, dar respectă ordinea, iar alterori, întreg procesul de erupţie poate fi dat peste cap de anumite situaţii găsite în cavitatea orală.

Spre exemplu, pierderea prematură dinţilor temporari fie datorită proceselor carioase extinse sau a traumatismelor poate produce migrări spre spaţiul rămas liber, ce duce la periclitarea erupţiei dinţilor permanenţi.

In cazul în care un dinte temporar s-a pierdut, trebuie intervenit cu un dispozitiv numit menţinător de spaţiu pentru a preveni migrările dinţilor adicenţi şi consecutiv, limitarea locului de erupţie pentru dintele permanent.

Menţinătoarele de spaţiu sunt piese standard concepute de către medicul dentist generalist sau ortodont din acrilat sau metal cu rol de a păstra dinţii vecini în poziţia lor iniţială, la distanţă de de spaţiul edentat.

Nu fiecare copil care îşi pierde prematur o unitate dentară necesită aplicarea de menţinător de spaţiu. Consultaţia efectuată de către medic va clarifica însă nevoia de acest dispozitiv.

Tipuri de menţinătoare de spaţiu
  • Fixe: nu se îndepărtează de pe dinţi şi pot avea forme variate de coroană dentară cu arc ce se aplică unilateral sau menţinătorul lingual.

Cel mai utilizat menţinător de spaţiu aplicat unilateral este reprezentat de coroana dentară cu arc. Coroana se cimentează la nivelul unui dinte vecin spaţiului edentat.

Prin prelungirea de arc sau de buclă spre locul edentat care ia contact cu dintele alăturat, spaţiul necesar erupţiei dintelui permanent este asigurat iar ocluzia nu va avea de suferit.

Menţinătorul lingual este utilizat de obicei bilateral, este conectat la nivelul suprafeţei interne a dinţilor frontali mandibulari şi este o soluţie bună de tratament atunci când avem mai multe spaţii rămase edentate în urma pierderii premature a dinţilor temporari.

  • Mobilizabile : seamănă cu aparatele funcţionale ortodontice, sunt confecţionate de regulă din acrilat şi se sprijină pe ţesuturile moi, iar în dreptul spaţiilor edentate sunt prevăzute cu sârme sau chiar dinţi artificiali meniţi să păstreze spaţiul optim de erupţie pentru dinţii permanenţi.

Purtarea unui menţinător de spaţiu poate fi dificilă în primele zile pentru copil, până când acesta se acomodează, indiferent dacă dispozitivul este fix sau mobilizabil.

Medicul dentist trebuie să explice atât copilului cât şi părintelui metodele de igienizare specifice pentru a menţine gingiile şi dinţii curaţi, fără depozite de placă dentară.

Dacă menţinătorul de spaţiu este unul fix, este important pentru copil să evite să utilizeze guma de mestecat şi alimentele lipicioase de tipul acadelelor şi caramelelor, care se pot lipi de structurile menţinătorului şi îl pot destabiliza.

De asemenea, este de evitat presarea cu limba sau cu degetele a menţinătorului, pentru a nu modifica conformaţia arcului ce păstrează spaţiul gol pentru erupţia dintelui permanent.

Vizita regulată la medicul dentist sau ortodont se impune, pentru a putea corecta orice modificări minore care apar la nivelul menţinătorului şi pentru a se putea asigura o igienizare profesională a cavităţii orale.

Periajul dentar

Controlul plăcii bacteriene reprezintă baza profilaxiei afecţiunilor dento-parodontale. Fără o combatere eficientă a plăcii bacteriene nu se obţin succese terapeutice de durată. O bună igienă poate fi menţinută prin 2-3 periaje zilnice, manuale sau electrice.

Periajul trebuie să îndepărteze:

  • Resturile alimentare
  • Placa bacteriană aderentă pe dinţi
  • Placa bacteriană flotantă de pe mucoase şi limbă.

Colorarea plăcii bacteriene cu o soluţie revelatoare obiectivează depozitele de placă peridentare şi oferă o motivaţie pentru periaj. Pot fi folosite: fuxina bazică, iodul, albastrul de metil, pastilele de eritrozină

Tehnici de periaj

  • Periajul orizontal se realizează cu periuţa în poziţie orizontală, prin mişcări de du-te – vino şi are dezavantajul că repartizează resturile alimentare sub punctele de contact, produce recesiune şi miloliză pe canini.

 

  • Periajul vertical se realizează cu periuţa în perpendiculară pe suprafeţele libere ale dinţilor, prin executarea de mişcări în axul longitudinal al dintelui, în direcţie cervico-incizală, dar are dezavantajul că nu curăţă zonele cervicale şi aproximale

  • Periajul circular se realizează cu dinţii în ocluzie, periuţa executând mişcări circulare simultan la maxilar şi la mandibulă. Are avantajul că este uşor de realizat şi de învăţat, dar este ineficientă cervical şi aproximal. Este recomandată copiilor.
  • Periajul Charters se realizează cu o perie medie cu peri rotunjiţi, care se aşează într-un unghi de 450 spre ocluzal şi execută mişcări vibratorii. Are avantajul că permite masajul gingival.
  • Periajul Stillman se realizează cu o periuţă semidură, cu peri rari, care se aplică oblic la 450 spre gingival, astfel încât jumătate din peri să fie repartizaţi pe gingie, iar restul pe dinţi. Se execută o presiune până la albirea gingiei şi mişcări scurte gingivo-ocluzale. Este recomandat pentru pacienţii cu recesiuni şi abrazii cervicale.
  • Periajul Bass se realizează cu o perie medie cu peri rotunjiţi, care se aşează într-un unghi de 450 spre ocluzal şi execută mişcări de scoatere activă şi insinuare în spaţiile interdentare. asigură protecţie canină şi se realizează pe grupe de 2-3 dinţi care sunt periaţi pe feţele vestibulare, orale şi în final pe feţele ocluzale, prin mişcări de translaţie.

MIJLOACE DE ÎNDEPĂRTARE A PLĂCII BACTERIENE

Periuţe de dinţi

  • Capul activ are o lungime de 2-3,2 cm, care conţine 2-4 rânduri de peri, formate din 5-12 smocuri, cu o înălţime medie de 8-9,5 mm.
  • Gâtul periuţei este îngust, cu o lungime de 4-7 cm, în linie dreaptă sau în unghi de 10-170, care creşte eficienţa igienizării. Poate fi simplu sau articulat.
  • Mânerul periuţei este rigid, lung de 10-12 cm, cu profile care permit priza digitală.
  • În funcţie de duritate există periuţe moi cu diametrul perilor de 0,2 mm, puţin eficiente în îndepărtarea plăcii bacteriene, dar recomandate pacienţilor cu hiperestezie. Există periuţe medii, cu diametrul perilor de 0,3 mm, eficiente având o agresivitate medie pentru colete şi gingie. Periuţele dure, au diametrul perilor de 0,4 mm, sunt agresive pentru marginea gingivală şi dentară şi recomandate pacienţilor sănătoşiPerii sunt repartizaţi în număr de 20-40 pe smoc şi pot fi:
    • Naturali – proveniţi de la porc, conţin un canal medular şi au terminaţii neuniforme. Sunt friabili, receptivi la umectare, înmuiere şi contaminare bacteriană.
    • Artificiali – omogeni ca formă şi dimensiune, sunt elastici, rezistenţi la rupere şi înmuiere, subţiri şi scurţi sau duri şi lungi, cu capete drepte sau rotunjite. Se schimbă de 2-3 ori pe an, atunci când capetele perilor s-au uzat

 

 

 

Periuţe electrice de dinţi

  • Au capul mai scurt, execută un număr mare de mişcări (4200/min), liniare, circulare sau combinate din care rezultă o curăţire eficientă. Sunt indicate pentru copii cu handicap fizic sau mental, bolnavi spitalizaţi, indivizi cu manualitate deficitară şi pacienţi de ortodonţie. Sunt agresive pentru ţesuturile dento-parodontale şi restaurări.

 

 

Paste de dinţi conţin

  • Apă deionizată.
  • Componenta abrazivă – este reprezentată de carbonat şi fosfat de calciu, bicarbonat de sodiu, clorură de sodiu, silicat de aluminiu.
  • Substanţe tensio-active cu acţiune detergentă.
  • Umectanţi – glicerină, sorbitol.
  • Agenţi de legare – celuloză alginat.
  • Aromatizante – eugenol, mentol.
  • Coloranţi, conservanţi.
  • Agenţi antiplacă – clorhexidină, fosfat de amoniu, triclosan, fluoruri.

Adausuri – vitamina K, parasimpatico-mimetice

 

 

Mijloace suplimentare

  • Firul dentar – este realizat din nylon, poate fi răsucit sau nerăsucit, cerat sau necerat, fluorizat sau nefluorizat. Se recomandă firul nerăsucit şi necerat. 30 de cm de fir dentar înfăşurat pe degete sau aplicat în furculiţă trec sub punctul de contact interdentar şi execută mişcări vestibulo-orale cu sprijin dentar.

Periuţele interdentare sunt de 2 feluri: unismoc, conice şi monotufe. Insinuate între dinţi, ele execută mişcări scurte vestibulo-orale, fiind indicate pentru igienizarea corpurilor de punte, aparatelor ortodontice fixe şi a furcaţiilor molare descoperite

Stimulatoare – dispozitive triunghiulare din lemn moale sau materiale plastice, folosite direct sau prevăzute cu mâner, de două tipuri: perioaid, cu secţiune circulară şi stimudent cu secţiune triunghiulară. Sunt indicate pentru igienizarea spaţiilor cu retracţie gingivală uşoară sau accentuată

 Irigatore bucale– dispozitive de irigaţii intraorale, care îndepărtează placa neaderentă şi neorganizată de pe mucoasa bucală, corpuri de punte şi aparate ortodontice fixe. Vehiculează sub o oarecare presiune clorhexidină 0,2%, fluoruri, antibiotice cu spectru larg, uree. Se execută două clătiri zilnice care durează 2-3 min.

PERIAJUL PROFESIONAL

  • Procedura de îndepărtare a plăcii bacteriene mature şi aderente, executată de personal calificat la şedinţele de dispensarizare a pacienţilor, cu o frecvenţă medie de 2-3 ori pe an.
  • Indicată la pacienţi sănătoşi de 2-3 ori pe an, la pacienţi cu afecţiuni parodontale la 2-3 luni, înainte de sigilări şi fluorizări.

Tehnica de lucru include o etapă de uscare a dinţilor cu aer comprimat şi de aplicare a soluţiei revelatoare prin badijonaj pe toate suprafeţele dinţilor. Tabletele revelatoare tind să coloreze placa mai puţin dramatic

 

Îndepărtarea profesională a plăcii bacteriene necesită cupe, perii şi polipante antrenate de piesa de mână în mişcări rotatorii şi paste de profilaxie care conţin fluor şi produse detarsive de diferite durităţi.

  • Se începe cu perierea feţelor vestibulare şi orale ale dinţilor de la linia mediană spre ultimul dinte prezent, folosind cupe de cauciuc, deoarece periile traumatizează gingia. Se execută sistematic mişcări apico-incizale pe fiecare dintePe suprafeţele ocluzale se folosesc periuţe ascuţite, antrenate în mişcări antero-posterioare şi circulare.
  • Pe suprafeţele aproximale se foloseşte firul de flossing, care trece sub fiecare punct de contact şi se deplasează vestibulo-oral.
  • Şedinţa se încheie cu o evaluare colorimetrică opţională a plăcii, pentru eventuale reveniri.

AIR FLOW

  • Este o metodă eficientă de îndepărtare efectivă a plăcii bacteriene, coloraţiilor extrinseci şi a plăcii de pe aparate ortodontice fixe, mult mai rapidă decât tehnicile convenţionale, care constă în antrenarea unei pulberi ce conţine oxid de aluminiu, bicarbonat şi piatră ponce cu dimensiuni variabile de 20-50 pm, la presiunea de 7-11 atm. Necesită digă, succiune de mare viteză, sistem de filtre. Metoda nu este periculoasă pentru dinte dar poate perturba pacienţii cu afecţiuni respiratorii cronice.

DETARTRAJUL MANUAL

  • Tartrul de pe suprafeţele libere ale dinţilor se suprimă prin desprinderea sa cu agăţarea şi smulgerea depozitelor în direcţie coronară, folosind trapezoidele şi foaia de mirt.
  • Tartrul de pe feţele aproximale se desprinde prin mişcări de împingere vestibulo-orale pe sub punctul de contact, cu secere şi foi de mirt.

Necesită tehnică, instrumentar activ şi ascuţit şi evitarea derapării cu lezarea părţilor moi.

DETARTRAJULULTRASONIC

  • Aparatul converteşte undele sonore de mare frecvenţă în energie mecanică şi vibraţie. Unităţile ultrasonice conţin rezervoare de apă, sisteme de lustruire cu apă, aer sau bicarbonat de sodiu şi vârfuri vibratoare care îndepărtează placa, tartrul şi coloraţiile extrinseci.
  • Este indicat pentru îndepărtarea tartrului supragingival, a plăcii bacteriene supragingivale şi subgingivale, pentru îndepărtarea depozitelor aderente epidentare şi a coloraţiilor extrinseci şi pentru îndepărtarea cimentului după tăierea inelelor ortodontice.
  • Se execută mişcări circumferenţiale eliptice pe câte 6 grupe de dinţi şi pe toate feţele, iar şedinţa se încheie cu lustruirea suprafeţelor detartrate cu cupe şi polipanturi în rotaţie şi paste de profilaxie cu spumă de mare.

DETARTRAJUL SUBGINGIVAL

  • Se realizează cu instrumente de mână, după suprimarea factorilor iritativi locali şi reducerea fenomenelor inflamatorii gingivale.
  • Chiuretele au părţi active în formă de seceră sau răzuşă şi realizează mişcări de scoatere activă în sens apico-gingival al depozitelor de tartru de pe pereţii dentari ai pungilor parodontale. Simultan chiuretele îndepărtează ţesutul de granulaţie de pe peretele intern al pungii parodontale până la reducerea semnificativă a sângerării.
  • Suprafeţele radiculare detartrate se lustruiesc şi netezesc cu pile subgingivale, instrumentar rotativ sau ultrasonic.

Este  un depozit moale, alb-gălbui, de natură glico-lipido-proteică, fără structură aparentă, care conţine o floră microbiană diversă, aglutinată cu resturi alimentare, celule epiteliale descuamate şi săruri minerale salivare, care aderă pe dinte, constituind un ecosistem bine adaptat mediului, cu activitate metabolică intensă şi potenţial patogenic.

Localizare

  • Cavităţi carioase – prin sistarea periajului pe hemiarcada afectată.
  • Obturaţii coronare defectuoase – adaptare marginală deficitară, finisaj incorect, modelări în exces.
  • Aparate gnato-protetice incorect adaptate.
  • Aparate ortodontice – care suplimentează retenţia de placă bacteriană asociată cu malpoziţia dentară.
  • Dinţi – microscopia electronică a relevat că placa nu este prezentă pe toată suprafaţa smalţului, ci preponderent în treimea cervicală, şanţuri, gropiţe şi fisuri ocluzale şi pe suprafeţele aproximale.
  • Mucoasa bucală – limbă şi obraji.

Compoziţia

  • Fracţie organică – glucide, lipide, proteine salivare şi microbiene.
  • Fracţie anorganică – în funcţie de vârstă şi localizare sunt prezenţi: calciul, fosfor, magneziu, flor în stare ionică sau legaţi de proteine.
  • Apă.
  • Ecosistem microbian natural complex, eterogen şi dinamic, format prin agregare bacteriană şi multiplicare (între 250-300 mil./mg greutate placă).

Cavitatea orală este colonizată încă de la naştere cu specii microbiene saprofite: Streptococus salivarius, Veillonella, Lactobacil şi Candida albicans. În primele luni apar: Streptococus sanguis şi mutans.În placa cu o vechime de 2-3 zile apar Corynebacterium, Neisseria, Bacteroides; în placa cu o vechime de 4-5 zile apar fusobacteriile, actinomicetele, bacteriile filamentoase, iar după acest interval spiril şi spirochete.

Formarea plăcii bacteriene

Iniţial se formează pelicula dobândită, film acelular subţire, amicrobian, rezultat prin absorbţia selectivă de glicoproteine salivare cu acid sialic la suprafaţa smalţului dentar.

Se depune la câteva minute după o curăţire mecanică minuţioasă, creşte în grosime în interval de ore, iar la 24 de ore prezintă semne histologice de iniţiere a colonizării bacteriene.

Colonizarea bacteriilor se realizează la 24 de ore după o curăţire mecanică.

Ataşarea iniţială se realizează pe seama încărcăturii electrostatice diferite a matricei (-) şi bacteriilor (-) prin intermediul ionilor de calciu (2+) din salivă. Se formează colonii primare dispuse în insule, care apoi confluează.

Acumularea ulterioară de bacterii formează colonii secundare şi se realizează în mai multe maniere:

  • Prin polimeri bacterieni extracelulari cu rol de substrat adeziv
  • Prin polimeri salivari pentru care bacteriile prezintă receptori de suprafaţă
  • Prin aderenţă interbacteriană între structuri de suprafaţă
  • Prin adezine.

Activitatea plăcii bacteriene

  • Procese metabolice care duc la formarea ei prin sinteza de polizaharizi intracelulari, care revine tulpinilor de Streptococ mutans. În prezenţa enzimelor extracelulare (glucoziltransferază, fructoziltransferază) din zaharoză se sintetizează glucani şi fructani.
  • Glucanii îşi împletesc structurile filamentoase realizând glicocalixul plăcii bacteriene, cu rol de stabilizator al matricei intermicrobiene şi oferind suprafaţă funcţională pentru colonii bacteriene anaerobe, pentru virajul de săruri minerale, pigmenţi şi resturi alimentare din salivă. Importanţa lor derivă din vâscozitatea crescută şi degradabilitatea redusă. Fructanii formează depozite extracelulare de consum în aportul glucidic insuficient
  • Sinteza de polizaharizi intracelulari revine tot Streptococului mutans, care sintetizează din substraturi hidrocarbonate diverse, polizaharizi intracelulari cu structură asemănătoare glicogenului, care se stochează intracelular şi servesc ca rezervă în absenţa consumului.
  • Prin scindarea polizaharizilor intracelulari se formează acizi (lactic, piruvic, acetic) care iniţiază atacul acid cu care debutează caria dentară. Prin glicoliză în prezenţa enolazei microbiene pe care o interceptează fluorul

Compoziţia plăcii la o săptămână

  • Stratul I – format din glicoproteine salivare cu aspect amorf, acelular, care trimit prelungiri cu aspect de reţea dendritică între lamelele smalţului; conţine prolină, glicină, acid glutamic.
  • Stratul II – reprezintă placa bacteriană matură, formată din substanţă amorfă şi colonii microbiene de Streptococi, coci şi bacili gram+ şi gram-, bacterii filamentoase, fusobacterii, actinomicete, spirili şi spirochete, între care apar fenomene de simbioză, comensalism, competiţie şi antagonism bacterian.
  • Stratul III – cel mai superficial situat, care conţine glicoproteine, celule descuamate, hidrocarbonate, săruri minerale şi fluor.

Acţiunile plăcii bacteriene

  • La adăpostul plăcii bacteriene se formează şi se acumulează acizi prin fermentarea unei mari varietăţi de hidrocarbonate; producţia rapidă şi masivă de acid în placa supragingivală iniţiază prin demineralizarea smalţului caria dentară.
  • Expune marginea gingivală liberă şi epiteliul de ancoraj la agresiunea microorganismelor prin enzime proteolitice şi toxine microbiene, care pot lichefia substanţa intercelulară a epiteliului gingival, distrug bariera epitelială declanşând inflamaţia gingivală şi lichefiază fibrele de susţinere ale dintelui diminuând tonusul manşonului gingival cu determinarea pungilor parodontale.
  • Scade constant şi îndelungat pH-ul (5,2).

În apariţia cariei dentare sunt implicate

  • Consistenţa şi compoziţia alimentelor
  • Iatrogenia stomatologică, care crează spaţii suplimentare de retenţie
  • Inserţiile înalte ale mucoasei gingivale
  • Educaţia sanitară insuficientă

Chiar dacă aceștia sunt temporari, dinții copilului dumneavoastră sunt importanți și sunt încă susceptibili de leziuni odontale de tip carios. Caria dentară la sugari și copii mici o găsim adesea menționată în literatura de specialitate ca fiind caria de biberon a sugarilor sau caria copiilor mici. Copiii au nevoie de dinți puternici și sănătoși pentru a mesteca mâncarea, a vorbi și a avea un zâmbet frumos. De asemenea, primii lor dinți ajută la păstrarea spațiului pentru dinții definitivi şi alinierea lor corectă pe arcadă când aceştia erup. Este important să asigurăm o igienă dentară corectă pentru copii.

Care sunt cauzele cariilor de biberon?

Caria de biberon afectează cu precădere dinții superiori din zona frontală, dar poate să apară și la nivelul celorlalți dinți.

    Există mulți factori care pot provoca cariile de biberon. O cauză comună este reprezentată de expunerea frecventă și prelungită a dinților bebelușului la băuturi care conțin zahăr. Nu uităm de faptul că aceste carii dentare de biberon pot apărea şi atunci când copilul este pus la somn şi i se administrează produse ce conțin zahăr, sau atunci când suzeta, unsă cu miere sau zahăr, este dată acestuia pentru a-l liniști.

 

    Caria dentară este un proces distructiv cronic al țesuturilor dure ale dintelui constituind, prin complicațiile sale, cea mai frecventă cauză de pierdere a dinților. Tot ea este şi cea mai frecventă afecțiune patologică care apare la om.

    Vestea bună este că poți proteja copilul de afecțiuni carioase urmând câţiva pași simpli. Aceştia includ punerea în aplicare a unei bune igiene orale la o vârstă fragedă. Şi iată cum:

  • ștergeţi gingiile bebelușului cu un tampon de tifon curat sau lavetă după fiecare hrănire;

  • începeţi să perii dinții copilului, fără pastă de dinți, imediat ce apare primul dinte; dacă alegeţi să utilizaţi totuşi pastă de dinți, căutaţi pastele de dinți fără fluor (fluor – free);

  • curățaţi și masaţi gingiile în zonele fără dinți;

  • utilizaţi ața dentară după ce toți dinții bebelușului au apărut pe arcadă;

  • asiguraţi-vă că copilul dumneavoastră primește suficient fluor, care ajută la protejarea împotriva afecțiunilor carioase - în acest sens, trebuie să vă adresaţi dentistului pentru a vedea dacă copilul are nevoie să utilizeze un supliment;

  • programaţi vizite regulate la medicul stomatolog după vârsta de un an, deoarece acesta poate să propună mijloace suplimentare de protecție pentru copilul dumneavoastră, care pot ajuta la prevenirea cariilor dentare la copii.

Alte tehnici pentru a ajuta la prevenirea cariilor de biberon la copil:

  • Nu puneți în biberon lichide ce conțin zahăr sau sucuri dulci. Biberonul este pentru lapte, apă, formulă și soluții speciale care conțin electrolit atunci când copilul are diaree. Sucurile, amestecate cu apă, pentru a evita calorii goale, sunt o modalitate de a trezi interesului copilul dumneavoastră pentru  cănuța "sippy." Băuturile răcoritoare nu sunt recomandate pentru copii, deoarece nu au valoare nutritivă!

  • Nu permiteți niciodată copilului dumneavoastră să adoarmă cu o sticlă care conține altceva decât apă!

  • Niciodată să nu-i daţi copilului dumneavoastră o suzetă înmuiată în ceva dulce!

  • Reduceți zahărul din dieta copilului dumneavoastră, în special între mese!

    Niciodată nu e prea târziu să remediezi obiceiurile proaste! În cazul în care copilul dumneavoastră bea lichide îndulcite din biberon și/sau doarme cu un biberon, cu lichide dulci, întrerupeţi  obiceiul acum și reduceţi riscul de degradare a dinților prin diluarea treptată a conținutului biberonului cu apă timp 2 până la 3 săptămâni, iar după această perioadă, umpleţi sticla doar cu apă.

Amintiți-vă că dinții de lapte sănătoși vor duce la dinți permanenți sănătoși.

Este o procedură profilactică a cărui scop principal este de a preveni apariţia şi dezvoltarea cariilor dentare. Această zonă ce urmează  a fi sigilată reprezintă practic locul cu cel mai mare risc de apariţie a leziunilor dentare de natură cariogenă. Riscul crescut de carie se datorează în principal morfologiei  (formei) specifice ale acestor şanţuri şi fosete ce se găsesc pe suprafeţele ocluzale ale dinţilor laterali şi pe feţele orale ale dinţilor frontali. Datorită spaţiului mic ( de nivel microscopic) al acestor şanţuri şi fosete ,perii periuţelor de dinţi nu îndepărtează resturile alimentare şi microorganismele pătrunse în aceste locaşuri.

Neîndepărtate, bacteriile adunate la acest nivel, au toate condiţiile pentru a se dezvolta şi a secreta produşi de metabolism sub formă de acizi. Acizi implicaţi în demineralizarea apoi degradarea structurii smalţului dentar.  Pentru mai multe informaţii despre fenomenele care stau la baza formării procesului carios vă recomand şi “ Primele semne ale cariei dentare”.

După cum îi spune şi numele , acest tip de tratament are scopul de a sigila , sau mai bine zis izola , spaţiul dintre aceste fosete si mediul “extern” reprezentat de cavitatea bucală. Această izolare se realizează prin aplicarea unor materiale “de sigilat” cu proprietăţi de adeziune chimică.  Sigilarea alături de fluorizare  şi igiena buco-dentară fac parte din cele 3 metode de prevenire a cariei dentare propuse de OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii ).

Cu toate că acest material se poate uza sau chiar îndepărta în timp , această metodă este recunoscută ca cel mai eficient tratament de prevenire a cariei dentare. În general dinţii trec prin anumite perioade în care prezintă un  risc cariogen mai mare decât de obicei. Dacă sigilarea este realizată la începutul acestor perioade de risc cariogen se asigură o anumită protecţie a ţesuturilor dentare.

Etapele de realizare a sigilării :

  • Înaintea acestei manevre este necesară o igienizare perfectă a suprafeţelor dentare pentru îndepărtarea resturilor alimentare şi a plăcii bacteriene. Bacteriile neîndepărtate dar acoperite cu acest material de sigilat prezintă potenţial de cariogeneză. 
  • În mod normal procedeul de sigilare este neinvaziv ,realizându-se fără a se îndepărta din structura dintelui. În unele situaţii clinice însă , cum  sunt dinţii cu şanţuri adânci şi înguste , care prezintă şi modificări de culoare este indicată o tehnică de lucru invazivă numită enameloplastie.  Tehnica presupune o lărgire a şantului ocluzal cu ajutorul unor freze, înainte de sigilare.
  • Pentru a se asigura aderenta sigilantului de suprafaţă dentară , înainte de aplicarea acestuia se realizează un gravaj acid al suprafeţei pe care se aplică materialul sigilant. Mai exact , se aplică o soluţie cu 35-50 % acid forforic timp de 1 minut pe dinţii permanenţi şi 2 minute pe dinţii de lapte.
  • Se aplică sigilantul în formă lichidă, apoi se polimerizează cu ajutorul lampei cu ultraviolete timp de 10-20 secunde , până când se întăreşte

    La final , se verifică înălţimea sigilării cu ajutorul hârtiei de articulaţie.

    Indicaţiile sigilării

    Sigilările dentare se recomandă a se realiza imediat după ce dinţii temporari sau / şi cei permanenţi erup. Sunt vizaţi astfel copiii cu vârste între 3-4 ani, când vine vorba de dinţii de lapte şi copiii cu vârste între 6-7 ani pentru dinţii definitivi. Având în vedere că nu toţi dinţii erup în acelaşi timp ,sigilarea nu poate avea un moment strict stabilit ci se realizează în funcţie de erupţia acestora.

    Categorii de copii care necesită în mod obligatoriu sigilare:

  • Copii cu carii multiple la nivelul dinţilor de lapte
  • Copii cu nevoi speciale (handicap psihic sau orice fel de handicap care împiedică o bună igienă a cavităţii orale)
  • Copii care consumă cantităţi mari de dulciuri
  • Sigilarea se poate realiza şi la persoanele adulte  însă nu este recomandată. Materialul de sigilat poate modifica ocluzia ( modul în care dinţii articulează unii cu alţii , senzaţia muşcăturii). Copiii se pot adapta acestei situaţii cu uşurinţă în timp ce în cazul adulţilor se poate instala bruxismul.

    “Durata de viaţă” a sigilării este cuprinsă între 2 şi 5 ani, însă sunt necesare consultaţii periodice la medicul stomatolog  pentru a verifica integritatea sigilantului. Dacă această sigilare este îndepărtată, dintele este din nou vulnerabil în faţa cariilor.

We use cookies on our website. Some of them are essential for the operation of the site, while others help us to improve this site and the user experience (tracking cookies). You can decide for yourself whether you want to allow cookies or not. Please note that if you reject them, you may not be able to use all the functionalities of the site.

Web Analytics