La copii, dinţii temporari se pierd datorită forţei şi presiunii depuse de unităţile permanente, regăsite subiacent de cele temporare.
Ordinea erupţiei este influenţată de prezenţa mugurilor dentari permanenţi.
Aceasta se desfăşoară în concordanţă cu vârsta.
Uneori, erupţia poate fi accelerată sau întârziată, abătându-se de la limitele fiziologice, dar respectă ordinea, iar alterori, întreg procesul de erupţie poate fi dat peste cap de anumite situaţii găsite în cavitatea orală.
Spre exemplu, pierderea prematură dinţilor temporari fie datorită proceselor carioase extinse sau a traumatismelor poate produce migrări spre spaţiul rămas liber, ce duce la periclitarea erupţiei dinţilor permanenţi.
In cazul în care un dinte temporar s-a pierdut, trebuie intervenit cu un dispozitiv numit menţinător de spaţiu pentru a preveni migrările dinţilor adicenţi şi consecutiv, limitarea locului de erupţie pentru dintele permanent.
Menţinătoarele de spaţiu sunt piese standard concepute de către medicul dentist generalist sau ortodont din acrilat sau metal cu rol de a păstra dinţii vecini în poziţia lor iniţială, la distanţă de de spaţiul edentat.
Nu fiecare copil care îşi pierde prematur o unitate dentară necesită aplicarea de menţinător de spaţiu. Consultaţia efectuată de către medic va clarifica însă nevoia de acest dispozitiv.
Tipuri de menţinătoare de spaţiu
Cel mai utilizat menţinător de spaţiu aplicat unilateral este reprezentat de coroana dentară cu arc. Coroana se cimentează la nivelul unui dinte vecin spaţiului edentat.
Prin prelungirea de arc sau de buclă spre locul edentat care ia contact cu dintele alăturat, spaţiul necesar erupţiei dintelui permanent este asigurat iar ocluzia nu va avea de suferit.
Menţinătorul lingual este utilizat de obicei bilateral, este conectat la nivelul suprafeţei interne a dinţilor frontali mandibulari şi este o soluţie bună de tratament atunci când avem mai multe spaţii rămase edentate în urma pierderii premature a dinţilor temporari.
Purtarea unui menţinător de spaţiu poate fi dificilă în primele zile pentru copil, până când acesta se acomodează, indiferent dacă dispozitivul este fix sau mobilizabil.
Medicul dentist trebuie să explice atât copilului cât şi părintelui metodele de igienizare specifice pentru a menţine gingiile şi dinţii curaţi, fără depozite de placă dentară.
Dacă menţinătorul de spaţiu este unul fix, este important pentru copil să evite să utilizeze guma de mestecat şi alimentele lipicioase de tipul acadelelor şi caramelelor, care se pot lipi de structurile menţinătorului şi îl pot destabiliza.
De asemenea, este de evitat presarea cu limba sau cu degetele a menţinătorului, pentru a nu modifica conformaţia arcului ce păstrează spaţiul gol pentru erupţia dintelui permanent.
Vizita regulată la medicul dentist sau ortodont se impune, pentru a putea corecta orice modificări minore care apar la nivelul menţinătorului şi pentru a se putea asigura o igienizare profesională a cavităţii orale.
Periajul dentar
Controlul plăcii bacteriene reprezintă baza profilaxiei afecţiunilor dento-parodontale. Fără o combatere eficientă a plăcii bacteriene nu se obţin succese terapeutice de durată. O bună igienă poate fi menţinută prin 2-3 periaje zilnice, manuale sau electrice.
Periajul trebuie să îndepărteze:
Colorarea plăcii bacteriene cu o soluţie revelatoare obiectivează depozitele de placă peridentare şi oferă o motivaţie pentru periaj. Pot fi folosite: fuxina bazică, iodul, albastrul de metil, pastilele de eritrozină
Tehnici de periaj
MIJLOACE DE ÎNDEPĂRTARE A PLĂCII BACTERIENE
Periuţe de dinţi
Periuţe electrice de dinţi
Paste de dinţi conţin
Adausuri – vitamina K, parasimpatico-mimetice
Mijloace suplimentare
Periuţele interdentare sunt de 2 feluri: unismoc, conice şi monotufe. Insinuate între dinţi, ele execută mişcări scurte vestibulo-orale, fiind indicate pentru igienizarea corpurilor de punte, aparatelor ortodontice fixe şi a furcaţiilor molare descoperite
Stimulatoare – dispozitive triunghiulare din lemn moale sau materiale plastice, folosite direct sau prevăzute cu mâner, de două tipuri: perioaid, cu secţiune circulară şi stimudent cu secţiune triunghiulară. Sunt indicate pentru igienizarea spaţiilor cu retracţie gingivală uşoară sau accentuată
Irigatore bucale– dispozitive de irigaţii intraorale, care îndepărtează placa neaderentă şi neorganizată de pe mucoasa bucală, corpuri de punte şi aparate ortodontice fixe. Vehiculează sub o oarecare presiune clorhexidină 0,2%, fluoruri, antibiotice cu spectru larg, uree. Se execută două clătiri zilnice care durează 2-3 min.
PERIAJUL PROFESIONAL
Tehnica de lucru include o etapă de uscare a dinţilor cu aer comprimat şi de aplicare a soluţiei revelatoare prin badijonaj pe toate suprafeţele dinţilor. Tabletele revelatoare tind să coloreze placa mai puţin dramatic
Îndepărtarea profesională a plăcii bacteriene necesită cupe, perii şi polipante antrenate de piesa de mână în mişcări rotatorii şi paste de profilaxie care conţin fluor şi produse detarsive de diferite durităţi.
AIR FLOW
DETARTRAJUL MANUAL
Necesită tehnică, instrumentar activ şi ascuţit şi evitarea derapării cu lezarea părţilor moi.
DETARTRAJULULTRASONIC
DETARTRAJUL SUBGINGIVAL
Este un depozit moale, alb-gălbui, de natură glico-lipido-proteică, fără structură aparentă, care conţine o floră microbiană diversă, aglutinată cu resturi alimentare, celule epiteliale descuamate şi săruri minerale salivare, care aderă pe dinte, constituind un ecosistem bine adaptat mediului, cu activitate metabolică intensă şi potenţial patogenic.
Localizare
Compoziţia
Cavitatea orală este colonizată încă de la naştere cu specii microbiene saprofite: Streptococus salivarius, Veillonella, Lactobacil şi Candida albicans. În primele luni apar: Streptococus sanguis şi mutans.În placa cu o vechime de 2-3 zile apar Corynebacterium, Neisseria, Bacteroides; în placa cu o vechime de 4-5 zile apar fusobacteriile, actinomicetele, bacteriile filamentoase, iar după acest interval spiril şi spirochete.
Formarea plăcii bacteriene
Iniţial se formează pelicula dobândită, film acelular subţire, amicrobian, rezultat prin absorbţia selectivă de glicoproteine salivare cu acid sialic la suprafaţa smalţului dentar.
Se depune la câteva minute după o curăţire mecanică minuţioasă, creşte în grosime în interval de ore, iar la 24 de ore prezintă semne histologice de iniţiere a colonizării bacteriene.
Colonizarea bacteriilor se realizează la 24 de ore după o curăţire mecanică.
Ataşarea iniţială se realizează pe seama încărcăturii electrostatice diferite a matricei (-) şi bacteriilor (-) prin intermediul ionilor de calciu (2+) din salivă. Se formează colonii primare dispuse în insule, care apoi confluează.
Acumularea ulterioară de bacterii formează colonii secundare şi se realizează în mai multe maniere:
Activitatea plăcii bacteriene
Compoziţia plăcii la o săptămână
Acţiunile plăcii bacteriene
În apariţia cariei dentare sunt implicate
Chiar dacă aceștia sunt temporari, dinții copilului dumneavoastră sunt importanți și sunt încă susceptibili de leziuni odontale de tip carios. Caria dentară la sugari și copii mici o găsim adesea menționată în literatura de specialitate ca fiind caria de biberon a sugarilor sau caria copiilor mici. Copiii au nevoie de dinți puternici și sănătoși pentru a mesteca mâncarea, a vorbi și a avea un zâmbet frumos. De asemenea, primii lor dinți ajută la păstrarea spațiului pentru dinții definitivi şi alinierea lor corectă pe arcadă când aceştia erup. Este important să asigurăm o igienă dentară corectă pentru copii.
Care sunt cauzele cariilor de biberon?
Caria de biberon afectează cu precădere dinții superiori din zona frontală, dar poate să apară și la nivelul celorlalți dinți.
Există mulți factori care pot provoca cariile de biberon. O cauză comună este reprezentată de expunerea frecventă și prelungită a dinților bebelușului la băuturi care conțin zahăr. Nu uităm de faptul că aceste carii dentare de biberon pot apărea şi atunci când copilul este pus la somn şi i se administrează produse ce conțin zahăr, sau atunci când suzeta, unsă cu miere sau zahăr, este dată acestuia pentru a-l liniști.
Caria dentară este un proces distructiv cronic al țesuturilor dure ale dintelui constituind, prin complicațiile sale, cea mai frecventă cauză de pierdere a dinților. Tot ea este şi cea mai frecventă afecțiune patologică care apare la om.
Vestea bună este că poți proteja copilul de afecțiuni carioase urmând câţiva pași simpli. Aceştia includ punerea în aplicare a unei bune igiene orale la o vârstă fragedă. Şi iată cum:
ștergeţi gingiile bebelușului cu un tampon de tifon curat sau lavetă după fiecare hrănire;
începeţi să perii dinții copilului, fără pastă de dinți, imediat ce apare primul dinte; dacă alegeţi să utilizaţi totuşi pastă de dinți, căutaţi pastele de dinți fără fluor (fluor – free);
curățaţi și masaţi gingiile în zonele fără dinți;
utilizaţi ața dentară după ce toți dinții bebelușului au apărut pe arcadă;
asiguraţi-vă că copilul dumneavoastră primește suficient fluor, care ajută la protejarea împotriva afecțiunilor carioase - în acest sens, trebuie să vă adresaţi dentistului pentru a vedea dacă copilul are nevoie să utilizeze un supliment;
programaţi vizite regulate la medicul stomatolog după vârsta de un an, deoarece acesta poate să propună mijloace suplimentare de protecție pentru copilul dumneavoastră, care pot ajuta la prevenirea cariilor dentare la copii.
Alte tehnici pentru a ajuta la prevenirea cariilor de biberon la copil:
Nu puneți în biberon lichide ce conțin zahăr sau sucuri dulci. Biberonul este pentru lapte, apă, formulă și soluții speciale care conțin electrolit atunci când copilul are diaree. Sucurile, amestecate cu apă, pentru a evita calorii goale, sunt o modalitate de a trezi interesului copilul dumneavoastră pentru cănuța "sippy." Băuturile răcoritoare nu sunt recomandate pentru copii, deoarece nu au valoare nutritivă!
Nu permiteți niciodată copilului dumneavoastră să adoarmă cu o sticlă care conține altceva decât apă!
Niciodată să nu-i daţi copilului dumneavoastră o suzetă înmuiată în ceva dulce!
Reduceți zahărul din dieta copilului dumneavoastră, în special între mese!
Niciodată nu e prea târziu să remediezi obiceiurile proaste! În cazul în care copilul dumneavoastră bea lichide îndulcite din biberon și/sau doarme cu un biberon, cu lichide dulci, întrerupeţi obiceiul acum și reduceţi riscul de degradare a dinților prin diluarea treptată a conținutului biberonului cu apă timp 2 până la 3 săptămâni, iar după această perioadă, umpleţi sticla doar cu apă.
Amintiți-vă că dinții de lapte sănătoși vor duce la dinți permanenți sănătoși.
Este o procedură profilactică a cărui scop principal este de a preveni apariţia şi dezvoltarea cariilor dentare. Această zonă ce urmează a fi sigilată reprezintă practic locul cu cel mai mare risc de apariţie a leziunilor dentare de natură cariogenă. Riscul crescut de carie se datorează în principal morfologiei (formei) specifice ale acestor şanţuri şi fosete ce se găsesc pe suprafeţele ocluzale ale dinţilor laterali şi pe feţele orale ale dinţilor frontali. Datorită spaţiului mic ( de nivel microscopic) al acestor şanţuri şi fosete ,perii periuţelor de dinţi nu îndepărtează resturile alimentare şi microorganismele pătrunse în aceste locaşuri.
Neîndepărtate, bacteriile adunate la acest nivel, au toate condiţiile pentru a se dezvolta şi a secreta produşi de metabolism sub formă de acizi. Acizi implicaţi în demineralizarea apoi degradarea structurii smalţului dentar. Pentru mai multe informaţii despre fenomenele care stau la baza formării procesului carios vă recomand şi “ Primele semne ale cariei dentare”.
După cum îi spune şi numele , acest tip de tratament are scopul de a sigila , sau mai bine zis izola , spaţiul dintre aceste fosete si mediul “extern” reprezentat de cavitatea bucală. Această izolare se realizează prin aplicarea unor materiale “de sigilat” cu proprietăţi de adeziune chimică. Sigilarea alături de fluorizare şi igiena buco-dentară fac parte din cele 3 metode de prevenire a cariei dentare propuse de OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii ).
Cu toate că acest material se poate uza sau chiar îndepărta în timp , această metodă este recunoscută ca cel mai eficient tratament de prevenire a cariei dentare. În general dinţii trec prin anumite perioade în care prezintă un risc cariogen mai mare decât de obicei. Dacă sigilarea este realizată la începutul acestor perioade de risc cariogen se asigură o anumită protecţie a ţesuturilor dentare.
Etapele de realizare a sigilării :
La final , se verifică înălţimea sigilării cu ajutorul hârtiei de articulaţie.
Indicaţiile sigilării
Sigilările dentare se recomandă a se realiza imediat după ce dinţii temporari sau / şi cei permanenţi erup. Sunt vizaţi astfel copiii cu vârste între 3-4 ani, când vine vorba de dinţii de lapte şi copiii cu vârste între 6-7 ani pentru dinţii definitivi. Având în vedere că nu toţi dinţii erup în acelaşi timp ,sigilarea nu poate avea un moment strict stabilit ci se realizează în funcţie de erupţia acestora.
Categorii de copii care necesită în mod obligatoriu sigilare:
Sigilarea se poate realiza şi la persoanele adulte însă nu este recomandată. Materialul de sigilat poate modifica ocluzia ( modul în care dinţii articulează unii cu alţii , senzaţia muşcăturii). Copiii se pot adapta acestei situaţii cu uşurinţă în timp ce în cazul adulţilor se poate instala bruxismul.
“Durata de viaţă” a sigilării este cuprinsă între 2 şi 5 ani, însă sunt necesare consultaţii periodice la medicul stomatolog pentru a verifica integritatea sigilantului. Dacă această sigilare este îndepărtată, dintele este din nou vulnerabil în faţa cariilor.
Pagina 1 din 2