Este  un depozit moale, alb-gălbui, de natură glico-lipido-proteică, fără structură aparentă, care conţine o floră microbiană diversă, aglutinată cu resturi alimentare, celule epiteliale descuamate şi săruri minerale salivare, care aderă pe dinte, constituind un ecosistem bine adaptat mediului, cu activitate metabolică intensă şi potenţial patogenic.

Localizare

• Cavităţi carioase – prin sistarea periajului pe hemiarcada afectată.
• Obturaţii coronare defectuoase – adaptare marginală deficitară, finisaj incorect, modelări în exces.
• Aparate gnato-protetice incorect adaptate.
• Aparate ortodontice – care suplimentează retenţia de placă bacteriană asociată cu malpoziţia dentară.
• Dinţi – microscopia electronică a relevat că placa nu este prezentă pe toată suprafaţa smalţului, ci preponderent în treimea cervicală, şanţuri, gropiţe şi fisuri ocluzale şi pe suprafeţele aproximale.
• Mucoasa bucală – limbă şi obraji.
• 

Compoziţia

• Fracţie organică – glucide, lipide, proteine salivare şi microbiene.
• Fracţie anorganică – în funcţie de vârstă şi localizare sunt prezenţi: calciul, fosfor, magneziu, flor în stare ionică sau legaţi de proteine.
• Apă.
• Ecosistem microbian natural complex, eterogen şi dinamic, format prin agregare bacteriană şi multiplicare (între 250-300 mil./mg greutate placă).

Cavitatea orală este colonizată încă de la naştere cu specii microbiene saprofite: Streptococus salivarius, Veillonella, Lactobacil şi Candida albicans. În primele luni apar: Streptococus sanguis şi mutans.În placa cu o vechime de 2-3 zile apar Corynebacterium, Neisseria, Bacteroides; în placa cu o vechime de 4-5 zile apar fusobacteriile, actinomicetele, bacteriile filamentoase, iar după acest interval spiril şi spirochete.

Formarea plăcii bacteriene

Iniţial se formează pelicula dobândită, film acelular subţire, amicrobian, rezultat prin absorbţia selectivă de glicoproteine salivare cu acid sialic la suprafaţa smalţului dentar.

Se depune la câteva minute după o curăţire mecanică minuţioasă, creşte în grosime în interval de ore, iar la 24 de ore prezintă semne histologice de iniţiere a colonizării bacteriene.

Colonizarea bacteriilor se realizează la 24 de ore după o curăţire mecanică.

Ataşarea iniţială se realizează pe seama încărcăturii electrostatice diferite a matricei (-) şi bacteriilor (-) prin intermediul ionilor de calciu (2+) din salivă. Se formează colonii primare dispuse în insule, care apoi confluează.

Acumularea ulterioară de bacterii formează colonii secundare şi se realizează în mai multe maniere:

• Prin polimeri bacterieni extracelulari cu rol de substrat adeziv
• Prin polimeri salivari pentru care bacteriile prezintă receptori de suprafaţă
• Prin aderenţă interbacteriană între structuri de suprafaţă
• Prin adezine.
• 

Activitatea plăcii bacteriene

• Procese metabolice care duc la formarea ei prin sinteza de polizaharizi intracelulari, care revine tulpinilor de Streptococ mutans. În prezenţa enzimelor extracelulare (glucoziltransferază, fructoziltransferază) din zaharoză se sintetizează glucani şi fructani.
• Glucanii îşi împletesc structurile filamentoase realizând glicocalixul plăcii bacteriene, cu rol de stabilizator al matricei intermicrobiene şi oferind suprafaţă funcţională pentru colonii bacteriene anaerobe, pentru virajul de săruri minerale, pigmenţi şi resturi alimentare din salivă. Importanţa lor derivă din vâscozitatea crescută şi degradabilitatea redusă. Fructanii formează depozite extracelulare de consum în aportul glucidic insuficient

• Sinteza de polizaharizi intracelulari revine tot Streptococului mutans, care sintetizează din substraturi hidrocarbonate diverse, polizaharizi intracelulari cu structură asemănătoare glicogenului, care se stochează intracelular şi servesc ca rezervă în absenţa consumului.
• Prin scindarea polizaharizilor intracelulari se formează acizi (lactic, piruvic, acetic) care iniţiază atacul acid cu care debutează caria dentară. Prin glicoliză în prezenţa enolazei microbiene pe care o interceptează fluorul

Compoziţia plăcii la o săptămână

• Stratul I – format din glicoproteine salivare cu aspect amorf, acelular, care trimit prelungiri cu aspect de reţea dendritică între lamelele smalţului; conţine prolină, glicină, acid glutamic.
• Stratul II – reprezintă placa bacteriană matură, formată din substanţă amorfă şi colonii microbiene de Streptococi, coci şi bacili gram+ şi gram-, bacterii filamentoase, fusobacterii, actinomicete, spirili şi spirochete, între care apar fenomene de simbioză, comensalism, competiţie şi antagonism bacterian.
• Stratul III – cel mai superficial situat, care conţine glicoproteine, celule descuamate, hidrocarbonate, săruri minerale şi fluor.

Acţiunile plăcii bacteriene

• La adăpostul plăcii bacteriene se formează şi se acumulează acizi prin fermentarea unei mari varietăţi de hidrocarbonate; producţia rapidă şi masivă de acid în placa supragingivală iniţiază prin demineralizarea smalţului caria dentară.
• Expune marginea gingivală liberă şi epiteliul de ancoraj la agresiunea microorganismelor prin enzime proteolitice şi toxine microbiene, care pot lichefia substanţa intercelulară a epiteliului gingival, distrug bariera epitelială declanşând inflamaţia gingivală şi lichefiază fibrele de susţinere ale dintelui diminuând tonusul manşonului gingival cu determinarea pungilor parodontale.
• Scade constant şi îndelungat pH-ul (5,2).

În apariţia cariei dentare sunt implicate

• Consistenţa şi compoziţia alimentelor
• Iatrogenia stomatologică, care crează spaţii suplimentare de retenţie
• Inserţiile înalte ale mucoasei gingivale
• Educaţia sanitară insuficientă